Să fii artist înseamnă să suferi. Să consumi artă înseamnă să te bucuri de suferința altora. 

    Până să citesc poezie contemporană credeam că ea constă în văicăreli veșnice despre durere, pusă în cuvinte tăioase care sunt gata să te înșface.

   Asta până când am citit Gravitație.

   Gravitație a fost primul volum de poezie contemporană pe care l-am citit vreodată. Era prima zi de școală într-un oraș nou, cu oameni noi și în care mă simțeam ca o străină.

   Aveam 13 ani și eram vulnerabilă, așa că să pun mâna pe o carte ca Gravitație a fost cea mai bună idee pe care am avut-o vreodată.

   Așa că am citit Gravitație în două ore și m-a sfâșiat. E nostalgică, e o continuă luptă spre acceptare. E o carte despre copilărie și irecuperabil:

“cât mă poate ridica de la pământ poezia

te-ntreb

pînă la tine

mă poate ridica?

cînd voi fi și eu

ca peștele-n apă

în aer?”

   Poate cartea asta înseamnă așa de mult pentru mine pentru că a fost primul volum de poezie contemporană pe care l-am citit vreodată, dar eu cred că ceea ce m-a afectat de fapt a fost subiectul acestei cărți, familia. Iubirea pentru familie joacă un rol esențial în volumul Gravitație.

   Poeme despre mame, tați, frați, surori, despre lipsă, durere și dor. Cartea asta a plantat o sămânță în mine care a prins rădăcini mult mai târziu. Mi-am dat seama de impactul acestui volum atunci când am început să realizez că îi apreciez mai mult  pe cei din jurul meu.

“cine nu e primit în casă

nu aparține nimănui

cine nu e strigat pe numele lui

a fost uitat

cine nu mîngîiat nu există”

    Pentru mine, Gravitație înseamnă greutate, greutate pe care o simțim toți odată cu pierderea. Svetlana Cârstean ia din durerea ei și o pune pe hârtie,  aceasta devenind una dintre must-read-urile tuturor.

   ,,Svetlana Cârstean s-a născut la Botoșani, în 1969. Pentru volumul său de debut individual, Floarea de menghină (2008), a primit Premiul pentru Debut în Poezie al Uniunii Scriitorilor, Premiul pentru Debut al revistei România literară, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu“ și Premiul Radio România Cultural pentru Poezie. Cu Floarea de menghină a început și aventura suedeză a poeziei Svetlanei Cârstean. Cartea a fost publicată în Suedia în 2013, în traducerea poetei Athena Farrokhzad. În 2015 a lansat volumul Gravitație, tradus și publicat în Norvegia în 2017. În aprilie 2016, împreună cu Athena Farrokhzad, a lansat în Suedia volumul comun Trado (Editura Albert Bonnier, în colaborare cu Editura Rámus). Cartea a apărut în 2016 la Editura Nemira și a primit Premiul Radio România Cultural pentru Poezie. Traducerea poloneză a fost lansată în iunie 2019. În 2021, Trado a fost publicat în Danemarca și în Norvegia. Tot în 2021, a lansat noul său volum de poezie, Sînt alta (Editura Nemira). Ca jurnalistă, a făcut sute de interviuri cu artiști, navigatori, deschizători de drumuri. Din 2015, Svetlana Cârstean realizează seria de întîlniri și dialoguri Intersecțiile de miercuri.” – Nemira