Pe data de 20 noiembrie 2025, de Ziua Mondială a Filosofiei, Colegiul Național “Liviu Rebreanu” alături de redacția Modul au organizat un debate în cadrul căruia au fost invitați elevi și profesori pentru a discuta pe baza temei: “Este lumea în care trăim cea mai bună dintre toate lumile posibile?”.

   Contextul filosofic al acestei teme, precum explică Norberto Cătuna, unul dintre moderatorii dezbaterii și olimpic național la filosofie, are la bază argumentele lui Leibniz, unul dintre fondatorii iluminismului în secolul XVII, care afirma că trăim în cea mai bună lume dintre toate lumile posibile deoarece Dumnezeu, fiind un creator perfect, ar fi ales să creeze lumea cu cele mai bune posibilități, chiar dacă în această lume există suferință, alterând cel mai corect între bine și rău. La 50 de ani distanță intervine Voltaire, care publică opera Candide, în care îl ironizează pe Leibniz și îi contrazice ideile folosind ca argument dezastrele lumii și războaiele la care este supusă umanitatea.

   Bianca Marchiș, moderatoare a dezbaterii și redactor șef al redacției Modul, pornește discuția în urma extragerii unui bilețel, trebuind să ofere un argument pro care să aibă ca punct de pornire evoluția istorică.

   Dezbaterea începe de la premisa că trăim în cea mai bună lume posibilă datorită evoluției științifice și tehnologice, care au crescut semnificativ speranța de viață și ne-au oferit destule informații pentru a putea trata boli, dintre care și cele mintale, care de-a lungul istoriei nu au putut fi identificate, și cu atât mai puțin tratate. De asemenea, avem o mulțime de posibilități și resurse necesare pentru a găsi “portițe” spre propria fericire, la care avem acces mult mai ușor.

   Argumentele contra nu întârzie să apară, elevii care au decis să se alăture dezbaterii susținând ca evoluția tehnologică este cea care ne-a desensibilizat și ne a făcut să ne pierdem valorile umane, devenind mult mai reci și ignoranți, și automat mult mai departe de fericire.     Întrebări precum “Care este scopul nostru ca umanitate?” pune în lumini diferite evoluția ca fiind ceva necesar pentru a fi cât mai aproape de o lume ideală, aflându-se în antiteză cu ideea ca evoluția este cea care ne va duce cât mai departe de natura noastră umană, pierzând nevoi primordiale precum comunicarea față în față, conexiunea emoțională și unitatea. Rezolvarea este dată ca fiind întoarcerea la rădăcini pentru a nu ne pierde esența care ne face să fim ființe empatice și sentimentale, nu doar raționale.

   O altă întrebare care pune roțile discuției în mișcare este “Cum îți imaginezi omenirea cu o zi înainte ca Soarele să explodeze?”. Un răspuns oferit este “o societate educată” din toate punctele de vedere, mai ales emoțional, interpersonal și intrapersonal, cu cunoștințe vaste în o multitudine de domenii, având ca urmare o omenire liberă și egală, care nu se află niciodată sub linia de plutire. Însă apare și problematica “Dar ce se întâmplă cu oamenii care folosesc aceste cunoștințe în moduri complet egoiste?”, primind exemple din istorie precum manipulările în masă ale dictatorilor care au știut să atragă de partea lor societăți aflate în criză.

   O singură oră nu a fost îndeajuns pentru a exploata acest subiect vast, însă ideile scoase la suprafață nu au dezamăgit, această dezbatere reușind să aducă împreună mai multe minți dornice de dialoguri care pot aduce o schimbare. Viziuni complet diferite au fost puse în lumină, lucru ce încurajează gândirea critică și susținerea argumentată a unor puncte de vedere, abilități extrem de valoroase.