Se vorbește mult despre muncă și cât de importantă e, dar pentru noi, elevii, munca rămâne mai degrabă o idee vagă. Auzim despre aceasta de la părinți, de la școală, dar rar o simțim pe pielea noastră. Totuși, la un moment dat, acest gând ne prinde din urmă. Începem să ne întrebăm ce fel de muncă ni s-ar potrivi și cât de pregătiți suntem, de fapt, pentru ea. Observi cât de mult muncesc adulții din jur și îți dai seama că, într-o zi, va trebui să faci și tu același lucru. Până atunci, viața era mai simplă: școală și distracție și începi să te întrebi: „Oare eu ce aș putea să muncesc?” sau „Cum este să câștig bani singur?”

Ce spune legea despre munca minorilor

În România, legea are reguli clare pentru ca adolescenții să poată munci fără să le fie afectată școala sau sănătatea.

De la vârsta de 15 ani poți să te angajezi, dar doar cu acordul părinților sau al tutorelui, iar de la 16 ani poți semna singur contractul de muncă.

 Dacă ești minor:

• nu poți lucra mai mult de 6 ore pe zi/ 30 de ore pe săptămână;
  
  
• nu ai voie să faci ore suplimentare;
  
  
• nu ai voie să lucrezi noaptea (între 22:00 și 06:00);
  
  
• dacă muncești mai mult de 4 ore într-o zi, trebuie să ai o pauză de cel puțin 30 de minute;
  
  
• ai dreptul la două zile consecutive de repaus pe săptămână;
• la 3 zile suplimentare concediu de odihnă (23 de zile).

Toate regulile astea sunt gândite ca să te protejeze, legea știe că, la vârsta asta, e ușor să te epuizezi dacă încerci să le faci pe toate odată.

Cum arată realitatea pentru un adolescent

Chiar dacă legea permite munca, în practică nu prea vezi mulți liceeni angajați „pe bune”, cu contract de muncă. Majoritatea care vor să câștige bani fac asta mai simplu:

• dau meditații copiilor mai mici;
  
  
• fac babysitting sau ajută în familie;
  
  
• lucrează câteva ore la cafenele (zilier) sau magazine;
  
  
• se ocupă de proiecte online (design, editare video, traduceri etc.);
  
  
• fac voluntariat, care nu aduce bani, dar aduce experiență.

Nu e o muncă „serioasă”, dar e o experiență care contează. Înveți cum este să ai responsabilități și să-ți gestionezi timpul.

Povestea lui Mircea Mușat

Un exemplu este cel al lui Mircea Mușat, fost elev al Colegiului Național „Liviu Rebreanu”. El a lucrat ca și casier la un supermarket, cinci zile pe săptămână, câte opt ore pe zi, cu o pauză de masă de 30 de minute. Cu timpul, din cauza lipsei de personal, a ajuns să preia și alte responsabilități: făcea hotdogi, burgeri și pizza, se ocupa de mezeluri, punea marfă pe rafturi, iar seara, înainte de închidere, mătura și spăla pe jos.

La început, nu avea probleme cu clienții deoarece, fiind o persoană sociabilă, se descurca ușor. Totuși, a descoperit repede că oamenii pot fi foarte diferiți: unii calmi și politicoși, alții nervoși și lipsiți de răbdare. Cea mai grea zi de lucru a fost cea a alegerilor, când, fiind interzisă vânzarea de alcool, unii clienți s-au enervat și chiar l-au înjurat. Cu toate astea, Mircea spune că este recunoscător pentru experiența respectivă, pentru că l-a învățat să nu mai ia comportamentul oamenilor prea personal și să nu se aștepte ca toată lumea să fie bună la suflet.

Spunea și că, deși devenea tot mai obosit mental, micile gesturi frumoase, făcute de unii clienți, precum o doamnă în vârstă care îi lăsa uneori o banană, reușeau să-i schimbe ziua.

Cea mai mare provocare a fost programul. După școală, mergea direct la muncă: termina orele la 13-14, începea lucrul la 15 și termina la 23:30. Ajungea acasă aproape de miezul nopții, epuizat. Încerca să-și facă temele în orele mai ușoare sau în pauze, iar ziua liberă o folosea ca să învețe pentru teste. A lucrat patru luni în timpul școlii și spune că, dacă ar fi continuat un an întreg, probabil că nu ar mai fi reușit să obțină rezultate bune la învățătură.

Din propria experiență

Eu nu am fost angajată, dar am desfășurat activitate de voluntariat, iar experiența asta m-a învățat destule. Voluntariatul nu înseamnă doar „muncă fără bani”, este o formă de implicare prin care poți învăța să comunici, să te organizezi și să lucrezi cu oameni diferiți. Uneori e obositor, mai ales când trebuie să îmbini activitățile de voluntariat cu școala, dar sentimentul de la final, când vezi că ai ajutat pe cineva sau ai făcut o schimbare, este de neînlocuit.

Pentru mine, voluntariatul a fost și este o introducere blândă în lumea muncii. Nu am avut un salariu, dar am câștigat experiență, răbdare și încredere în mine, lucruri care valorează la fel de mult.

Concluzie

Pentru un licean, munca nu este neapărat o dorință, ci mai degrabă un gând. Unii ar vrea să încerce, alții o privesc cu teamă sau indiferență. Legea permite angajarea tinerilor, dar cu limite clare, iar în practică puțini reușesc să se angajeze pe termen lung. Totuși, experiențele de acest fel, chiar și cele scurte, contează. Ele te ajută să înțelegi cum este societatea după ce termini anii de liceu și câtă muncă se ascunde în spatele fiecărui lucru. Indiferent dacă este un job plătit sau o activitate de voluntariat, fiecare experiență trăită te formează mental și profesional. Îți arată cât valorează timpul tău, cere răbdare și te învață să apreciezi efortul. Până la urmă, munca nu înseamnă doar bani, ci și maturizare, disciplină și dorința de a deveni mai bun.