De ce de fiecare dată când ești întrebat despre cariera ta de viitor, dacă răspunsul tău nu este „medic”, „avocat” sau „inginer”, primești priviri sceptice sau ești luat peste picior? De ce trebuie să prefer să spun că „încă nu știu”, când de fapt as vrea sa spun „actor”, „regizor”, „artist” sau „scriitor”?

Anii petrecuți în liceu sunt spuși a fi unii dintre cei mai intenși și importanți ai vieții noastre. În etapa asta ne formăm abilitățile, ne descoperim pasiunile și ne testăm limitele. Însă, privind retrospectiv, am realizat un lucru surprinzător despre școala noastră: aproape toate cluburile extra curriculare au avut o viață scurtă și efemeră, sau nu au fost destul de bine promovate.  

Motivul acestei dispariții este, poate, un subiect de dezbatere. Lipsa de implicare a elevilor, suprasolicitarea profesorilor sau poate lipsa de resurse.

Ce mi se pare interesant, deși ma contrazic, este că am descoperit numeroase cluburi în școala noastră, însă, în opinia mea, un club nu poate fi considerat real dacă prezența sa nu este cunoscută de ceilalți. Aparent, un club de fotografie este activ în școală, unul de teatru, de dezbatere si mult altele. Și atunci de ce nu știe nimeni de ele?

Cluburile școlare ar trebui să fie acele locuri care oferă elevilor oportunitatea să-și exploreze pasiunile dincolo de orele obișnuite de curs. Ele sunt menite să construiască punți către oameni din domenii variate, să le deschidă orizonturile și să le ofere o activitate constantă și accesibilă, care să nu implice cheltuieli ridicate.

Realitatea este că, fără astfel de cluburi, elevii care ar putea deveni viitorii artiști, scriitori, actori sau regizori, se trezesc privați de o platformă esențială pentru dezvoltarea lor. Liceul ar trebui să fie un spațiu de explorare și experimentare, nu doar un loc unde visele să fie limitate la ceea ce societatea consideră „profesii respectabile”. 

        Un loc unde te simți confortabil să vorbești liber, să-ți exprimi opiniile pe care le împărtășești cu oameni din aceleași domenii, nu ar trebui să fie așa greu de găsit într-o ,,școală de elită”. În lipsa unor spații unde să experimentăm și să învățăm ce ne pasionează cu adevărat, rămânem prinși într-un mod de gândire limitat, care nu ne lasă să vedem toate posibilitățile pe care le oferă viața.

         Nu pot spune ca a crea un club de la 0 e un lucru ușor, am văzut pe propria piele, iar acesta nu este un atac personal către profesori, dar întrebarea e: …de ce nu există mai mult sprijin sau inițiativă pentru a susține astfel de proiecte? Crearea unui club nu ar trebui să fie doar responsabilitatea elevilor, ci o colaborare între profesori, elevi și conducerea școlii. Dacă există resurse și dorință, de ce nu sunt folosite pentru a încuraja mai mulți tineri să-și dezvolte pasiunile?

,,Cei de la științe sociale sunt singurii care nu se implică niciodată” așa ca ne am implicat!