Părinții unora dintre noi se întreabă de ce îi ținem “la distanță” sau de ce suntem reci față de ei, dar niciodată dacă  relația noastră cu ei pe parcursul copilăriei noastre a avut vreo importanță. Ei bine, comunicarea este esențială în dezvoltarea atât fizică, cât și psihică a copilului, influențând modul în care acesta percepe lumea și începe să își formeze personalitatea. 

Care sunt beneficiile unei relații sănătoase?

 Beneficiile apar odată cu implicarea părintelui în viața copilului său. O relație sănătoasă contribuie la dezvoltarea emoțională a copilului și îi oferă acestuia un sentiment de siguranță și creșterea stimei de sine, ceea ce îl îndrumă la a deveni deschis față de părinți și cei din jurul său.Totodată, o relație bazată pe comunicare și implicare constantă îl ajută pe acesta la orientarea în viața de zi cu zi și poate distinge cu ușurință ce este bine și ce este rău.

Lipsa de comunicare 

În zilele noastre, lipsa de comunicare este o problemă majoră care ne afectează nu doar relațiile, ci și modul în care gândim și ne dezvoltăm. Ca adolescenți, observăm că între noi și părinții noștri există o criză de comunicare, adesea cauzată de diferența destul de mare dintre generația noastră și generația lor, ceea ce ne influențează negativ relația cu ei și duce la neînțelegeri. Mulți părinți au rămas cu gândirea cu care au fost crescuți. Aste ne împiedică să fim deschiși cu ei și face aproape imposibilă aducerea în discuție a unor subiecte sensibile, cum ar fi bullying-ul, abuzul, ,,revenge porn” și lipsa educației sexuale.  

Această lipsă de comunicare ne face să ne simțim neînțeleși și singuri în fața problemelor cu care ne confruntăm, iar uneori ne determină să căutăm informații  în locuri nesigure și sprijin de la persoane de neîncredere.

Relație inexistentă 

Atunci când un părinte este absent sau neimplicat în viața copilului încă din primii ani de viață, copilul dezvoltă două tipuri de atașament. Atașamentul evitant, care se manifestă prin tendința de a evita tot ceea ce înseamnă emoții, având un mecanism de apărare prin care își protejează sentimentele și nu depinde emoțional de alte persoane, simțind totodată nevoia să îi respingă pe cei din jur care vor să-i ofere afecțiune.  Atașamentul anxios, manifestat prin frică de abandon, stimă de sine scăzută și probleme de încredere, ambele determinând mai târziu apariția termenilor „mommy/daddy issues”. 

mommy/daddy issues – ce înseamnă 

Acești termeni sunt urmări ale unor nevoi neîndeplinite, cauzate de absența emoțională sau fizică a unui părinte sau a ambilor părinți. Lipsa sprijinului, afecțiunii sau atenției în primii ani de viață creează goluri emoționale care reflectă mai târziu modul în care ne raportăm față de ceilalți. Persoanele afectate pot experimenta dificultăți în a-și exprima emoțiile și au o nevoie constantă de validare. De asemenea, persoanele cu astfel de probleme pot întâmpina dificultăți în construirea și menținerea unei relații sănătoase. 

Experiența personală 

Încă de când eram mică, părinții mei au fost absenți, nu fizic ci emoțional. Mi-am dat seama de asta abia în jurul vârstei de 11-12 ani când a început să mă pasioneze psihologia și am făcut research-uri pe internet, sau am aflat anumite informații de pe rețelele de socializare. Analizându-mi toată copilăria și fiecare relație cu cei pe care îi cunosc, am realizat că mă regăsesc în termenii de mommy/daddy issues. Fiecare m-a afectat într-un mod diferit, însă în același timp asemănător.  

Mommy issues – nu îmi amintesc exact de la ce vârstă, dar am început să mă atașez de profesoare, alte mame sau prietene mai mari care îmi ofereau afecțiunea/căldura pe care acasă nu o simțeam, iar totodată rămâneam profund dezamăgită atunci când ceva nu mai mergea între mine și persoanele pe care le vedeam ca fiind figuri materne.  

Daddy issues – echivalentul la mommy issues, dar nu la un nivel atât de ‘deep’, având în vedere faptul că mereu am fost mai apropiată de tatăl meu decât de mama mea.  

Abia acum 3 ani când mi-am început primele experiențe în dating, am realizat cum lipsa de atenție din partea tatălui mi-a afectat relațiile. Când spun asta, mă refer la faptul că mereu am căutat afecțiune și validare în parteneri cu o diferență de 2-3 ani sau poate chiar mai mare de atât, pentru a umple “golul”, iar acolo unde găseam ceea ce aveam nevoie psihic, puneam mult suflet și mă atașam într-un mod unhealthy. 

Lipsa atenției din partea părinților mei m-a determinat să dezvolt stilul de atașament evitant, fiind rece și distantă față de ei, în punctul în care nu pot să exprim ceea ce simt față de ei și de multe ori par indiferentă chiar dacă nu sunt, însă nu pot să dovedesc asta.

În concluzie, ceea ce trăim cu părinții noștri ne modelează viitorul și personalitatea. Relațiile sănătoase ne dau încredere și siguranță, în timp ce absența sau lipsa comunicării ne afectează emoțiile și viața socială. Aceste experiențe ne învață ce înseamnă apropierea, încrederea și iubirea, influențând felul în care ne construim relațiile pe tot parcursul vieții.

                                                                – Sabo Denisa X F