„Anora”, regizat si editat de către Sean Baker, este, pe lângă un film bun, un film important pentru societatea de astăzi. Câștigător al premiului „Palme d or” în cadrul festivalului de film de la Cannes de anul acesta, nominalizat la prestigioasele premii Oscar și Golden Globes, atrage atenția spectatorului prin portretizarea crudă a unei lucrătoare sexuale care atinge utopia clasei de mijloc prin căsătoria impulsivă cu un fiu al unui mafiot rus. Ani (poreclă provenită de la numele Anora), protagonista poveștii, trăiește un carusel de emoții pe parcursul lungmetrajului, asemănător unui bildungsroman, fiindu-i ruinate iluziile despre o viață perfectă și despre persoana iubită, dar totuși având putere.  

Puterea este o temă principală a filmului, regăsită în personajele principale într-o anumită măsură și sub forme diferite. Anora își consideră corpul și sexualitatea ca fiind puterea ei, în contrast cu Ivan (fiul mafiotului rus/băiatul de bani-gata) care își exercită puterea prin statutul social și prin lucruri materiale. Relația lor poate fi considerată o așa-zisă „luptă între puteri”, ambii crezând că au control asupra celuilalt.  

Sean Baker, mama tuturor răniților 

Sean Baker, ca regizor, excelează în portretizarea grupurilor marginalizate in filmele sale, în special ale lucrătorilor sexuali (filme precum Take Out(2004), Starlet (2012), Tangerine (2015), The Florida Project (2017), Red Rocket (2021). De-a lungul timpului, prostituția a fost prezentată în media prin personaje bidimensionale, de la fete naive care se îndrăgostesc de primul bărbat care le dă atenție, până la termenul de „girlboss” care denotă romantizarea nejustificată a acestei meserii. Baker reușește să dea esența unor astfel de personaje, nefiind sfinți sau păcătoși, dar fiind persoane cu reacții, sentimente și trăiri proprii. 

Una dintre sursele de inspirație ale regizorului a fost neorealismul din Italia. O mișcare cinematografică națională care pune în prim-plan clasa muncitoare și greutățile prin care trec oamenii, după căderea guvernului fascist. Filmele specifice acestei perioade spun poveștile celor săraci, ale muncitorilor din domenii economice, nefolosind actori profesioniști sau decoruri extravagante. 

Astfel, personajul Anora internalizează această ”cerere” pentru corpul ei, ajungând să fie mijlocul prin care aceasta oferă afecțiune și atuul ei cel mai de preț, chiar și relația sa cu Ivan fiind bazată pe asta, lipsind o conexiune adevarată.  

Anora, Cenușăreasa zilelor noastre 

Povestea filmului a fost des comparată cu basmul Cenușăresei, ambele găsind un așa-zis ”prinț” care le scapă de traiul precar de care aveau parte înainte să-l cunoască, însă ceea ce face Baker cu acest schelet al unei povești pentru copii denotă profunzimea filmului si motivul pentru care este atât de apreciat. 

Povestea Cenușăresei are un final fericit, trăind „până la adânci bătrâneți” din motivul conexiunii interumane specifice de care dau dovada prințesa si prințul pe parcursul basmului, pe când în „Anora” astfel de conexiuni nu exista. Relația Anorei și a lui Ivan este bazată pe materialism și tranziții, cum ar fi căsătoria celor doi, făcută impulsiv pentru obținerea unui Green Card.  

Filmele de acest fel sunt importante prin simplul fapt că ne oferă diferite lentile prin care putem vedea viețile oamenilor din jurul nostru, un aspect esențial într-o comunitate. Recomand acest film in special pentru mesajul oferit, dar multe alte aspecte merită luate în considerare. Recomand acest film pentru că povestea Anorei este relevantă vremurilor noastre. Recomand acest film pentru că știu că o să vă placă! 

Regizor: Sean Baker

Actori: Mikey Madison, Mark Eydelshteyn, Yura Borisov, Karren Karagulian, Vache Tovmasyan, Luna Sofia Miranda … 

Cinematografie: Drew Daniels

Editor: Sean Baker

Casa de producție: FilmNation Entertainment

Anul: 2024