vitruvian
până în acest moment ziua părea una obișnuită
dar posterul cu davinci de pe perete
a început să se dezlipească
a spus-o și altul înaintea mea
unul dintre noi trebuie să plece
Norberto Cătuna, XI H
Fluturi
Până în acest moment ziua părea una obișnuită
Dar când albinele au început să danseze în drumul meu spre şcoală
Şi păpădiile erau şi ele stele în cerul lor de crăpături prin asfalt
Mă gândeam la cât de uşor e să te pierzi pe străzile micului meu oraş
Printre zâmbete şi porumbei
Copii şi oameni bătrâni
Dorul de mare şi păduri infinite de brazi
De visare şi dorință
Poate stomacul care doare e doar un roi de fluturi
Gata să dispară odată cu emigrarea mea
Ana Ceteraș, IX H
Pericolul de a fuma in pat
Până în acest moment ziua părea una obișnuită
Dar, mi-am vomat mațele.
Am saltele pline de praf
Din care am fumat un joint
Fața ta nu-i un organ
Dar sufletul asta-i un organ
Un organ că toate restul organelor genitale feminine
Si e frumoasă scârba, când e pictată într-un stil niche, pixie girl
Exista o compoziție din țigări nud
Și Maica maria în bus 2A
Să vă prezint grotescul meu elegant care mi-a captivat creierul.
Stere, IX F
Roz
Până în acest moment, ziua părea una obișnuită
Dar dintr-o dată totul s-a luminat
Afară nu mai era așa de intunecat
Lumea a redevenit roz
Pe fețele altora se vedea culoarea caldă a nopților grele
Aerul avea un miros nou, necunoscut
Ca o amintire veche, dar niciodată trăită
Ioana Emrich, IX G
Pagină ruptă
până în acest moment ziua părea una obișnuită
dar bate vântul
mă uit pe geamul de la mașină
și încerc să-mi amintesc prima zi de școală
blocaj mental/ pagină ruptă
rup paginile așa cum îmi rupea mama paginile caietului de mate
le rup din caiet si apoi le rup in două
apoi le dau la câini.
aș vrea să fie așa și cu amintirile
pe care nu mi le amintesc dar vreau să le uit
amintirile mele sunt pagini rupte din care îmi amintesc doar fragmente.
Îmi amintesc doar titlu
câteodată nici măcar atât
îmi amintesc chipuri care s-au evaporat în timp
și voci ciudate, uitate de mult
Medeea Lărgian, X F
Păşind peste rădăcini
Până in acest moment, ziua părea una obişnuită
DAR, dintr-o dată, m-am împiedicat de un ciot de copac
am căzut speriat şi plin de zgârieturi ca de gheară de pisică
de ce fix pe MINE m-a împins
Sângele îmi picură pe ale lui rădăcini groase
îi pătează ignoranța cu o culoare de vin roşu
Și încep să plâng, dar nu-mi aud glasul, deloc
îi zâmbesc prietenos şi mă întorc de unde am venit
Mircea Mușat, XII C
Copoi ardelenesc
Până în acest moment ziua părea una obișnuită
Dar purtai aceleași șosete ca ieri
Când fac eu treaba asta trebuie să mint că am două perechi la fel
Când nu vin câinii știu că o să fie ușa încuiată
Când nu doarme pe canapea
Sau nu e la calculator
Când n-o să mai văd câinii lui
Și poate n o să mă mai sune
Nu o să mai conteze ce șosete port
Bianca Marchiș, XI E
Coman a spus
până în acest moment ziua părea una obișnuită
dar mi-am luat chiloți cu forme
și blugii pe care i-am tăiat prea scurți
mă doare și măseaua
pe care am scos-o de un minut
mă dor și buclele de la frig
si burta de la foame
și era să mă calce o mașină gri
când vorbeam cu Sonia de covrigi
de calculatoare nu mi-e dor
dar după un burger mor
Mara Vîrtic, XI E
Cola și haribo
Până în acest moment ziua părea una obișnuită,
Dar Sena și-a ars jumătate de față, iar eu nu sunt la Cluj.
Până în acest moment ziua părea una obișnuită,
Dar absența vorbește cam tare.
Până în acest moment ziua părea una obișnuită,
Dar poate doar eu m-am schimbat.
„Carpe Diem even if it kills me”
Gânduri adolescentine fără cenzură
Si doar scriu ce-mi vine-n cap.
Sonia Hojda, XI E
agrafe
până în acest moment ziua părea una obișnuită
dar mi-a picat tot părul din cap.
mereu am avut o frică
mi-am pus totul în fiecare fir lung și fin
împletiturile făcute de mama dimineața înainte de semicercul scaunelor de plastic roșii
în elasticele cu fundițe și agrafele cu hello kitty
până l-am tăiat pe tot.
și am rămas cu de-ajuns păr să umplu cele două degete în care țineai țigara
aceleași degete ce se împleticeau cu firele dimineața
și care acum nu mai cresc indiferent de cât tragi de ele
sau doar nu am destulă răbdare
Dana Voica, XI E
Îi numa un prank!
Până în acest moment ziua părea una obișnuită
Dar, niște oameni îmbrăcați la costum m-au săltat
Aparent nu le-a plăcut farsa mea! Ceea ce e scandalos!
Nu le-au plăcut cum am reușit să fur codurile rachetelor nucleare de la Pentagon și să le scriu în notes pe telefon
Nu le-a plăcut nici cum le-am lansat și cum s-au “blocat”
Și cu siguranță n-o să le placă când o să cadă-
Alexandru Mureșan, XI E
Bine te-am regăsit
Până în acest moment ziua părea una obișnuită,
Dar, a apărut;
A apărut de nicăieri
Mi-a zâmbit politicos,
Nu ne văzusem de câțiva ani
Ne-am propus o ieșire,
Dar care când cum poate?
Nu vreau să deranjez.
Emma Mânzat, IX H
Lumea viselor
Până în acest moment ziua părea una obișnuită,
Dar o singură informație poate dăuna grav sănatății.
Problema e că lumea mă crede doar o copilă ce nu știe nimic,
Ce am în cap sunt doar vise și decizii luate aiurea,
Sentimente date peste cap şi doar neîndemânare rațională,
Nu vei putea schimba nimic.
Ariana Rău, IX G
***
Pâna în acest moment,ziua părea una obișnuită
Dar evident,nu putea ramâne așa
A trebuit să își deschidă iar gura
Să aud cum continuă să vorbească, făcând pe victima
De parcă nu ar greși cu nimic
Nu se putea o zi fără nervi
Dar tot vina mea e, nu?
Nici măcar nu am cu cine
Îmi cere motive
Dar când le dau, le respinge
Ramona Popa, IX G
Frământare
până în acest moment ziua părea una obișnuită,
dar dungi albe, lungi îți acaparează mintea,
într-un do re mi îngânat, și-n versuri neterminate.
simți greutatea fiecărei silabe,
si te ține, te apasă-n creștetul capului,
până uiți de unde ai început,
până ai 7 ani și ai uitat poezia pentru serbare,
până ți-e frică de ce-ai fost
sau de ce nu mai ești.
Vanesa Lăcătuș, XI F