Nu auzisem nimic despre cartea asta, sau despre autor, până într-o zi când am luat-o de pe raftul de la Cărturești, și m-a atras ce scria pe spate.  Am deschis Wikipedia, și am aflat că Cain a fost primul fiu al lui Adam și al Evei. 

Cartea începe pe când Adam și Eva nu aveau limbă și era prea liniște în Grădina Edenului, așa că Dumnezeu, pentru prima dată, recunoaște că a făcut o greșeală. Deci, le dă capacitatea de a vorbi. 

Când cresc, Cain și fratele lui, Abel, decid să-i ofere Domnului ofrande. Abel arde niște carne și Cain nu vrea să strice animale pe așa ceva, așa că arde plante. Deoarece nu știau fizică, ambii consideră că din moment ce fumul de la carnea lui Abel urcă spre cer și a lui Cain nu prea, își dau seama că Dumnezeu nu acceptă ofranda lui Cain. 

Instinctul masculin, așa cum le place oamenilor impulsivi să se scuze și în ziua de azi, îl face pe Cain să-și omoare fratele. Nu e spoiler, e pe copertă. 

După atingerea recordului de prim ucigaș cu două picioare și putere de a comunica asertiv, Cain e luat prin surprindere de Domnul în carne și oase. Fiul lui Adam și al Evei este prins în capcana de vină pe care Domnul le-a aruncat-o și alor lui, și totuși vine cu un argument foarte bun: Parcă Dumnezeu controla tot, nu? Adică dacă eu l-am omorât pe Abel înseamnă că așa a fost dat de Domnu’. Și Domnu’ se enervează pe câtă rațiune i-a dat omului. 

Tatăl Nostru vine cu un răspuns pentru curajosul Cain: ,,recunosc partea mea de vină, dar să nu mai spui nimănui. Va fi un secret între Dumnezeu și Cain.” 

Așa că fac un pact, Cain nu va fi omorât, dar va trebui să plece de acasă. Să trăiască toată viața cu vina pe umeri, și oricâte păcate face, nu Domnul va fi cel care-l va omorî. 

De aici vedeți voi. 

Jose Saramago a fost un scriitor portughez care a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1998, lucru pe care l-am aflat cam pe la mijlocul cărții când mă gândeam ,,Cam bine scrie ăsta, să văd cine e”. 

Un prim exemplu din care reiese talentul lui Saramago este cum reușește să transforme reflecții filozofice în narațiuni captivante. ,,Dumnezeu nu este nici bun, nici drept, dacă ar fi fost, nu ar fi permis moartea copilului.” este abordarea lui asupra problemelor teologice pusă într-o formă de poveste. 

Apoi, lucru care m-a surprins a fost momentul în care autorul și-a dat cu părerea despre perspectivele legate de păcatul originar, și anume că pedeapsa lui Adam și a Evei nu vine dintr-o greșeală morală, ci dintr-o dorință de cunoaștere. 

Un ultim exemplu, despre capacitatea de a oferi profunzime oricărei situații, este umanizarea personajelor biblice. ,,Cain nu era răul întruchipat, era doar un om care își pierduse direcția.”, citat care te face să observi abordarea unui nou subiect complicat, vinovăția și lupta pentru sens. 

Pare o carte ori foarte religioasă, ori împotriva religiei. 

Au existat critici și atacuri majore din partea creștinilor asupra lui Saramago, preoții au numit-o blasfemie, oamenii religioși au decis să-și lase modestia deoparte și să zică ,,N-a fost așa! Ăsta e un incult!”

 Doar că din punctul de vedere al unei adolescente dintr-o familie a cărei membri maxim fac o cruce când trec pe lângă biserică, ,,Cain” este o carte despre normalizarea dubiilor, întrebărilor, și dificultăților în a crede în religie. Orice religie. 

Am avut mereu o mini luptă cu credința mea, oricât m-am informat, oricâtă speranță oarbă și iubire invizibilă îmi aducea, niciodată nu am reușit…să cred. 

Citind cartea asta modernă, scurtă și la obiect și isteață, nu am ajuns să cred mai mult sau mai puțin, am ajuns să aud, în sfârșit, pe cineva care-i spune lui Dumnezeu lucrurile incomode pe care i le-aș spune și eu: 

Despre cruzimea divină, ,,Zeii ar trebui să răspundă pentru toate crimele comise în numele lor sau din cauza lor.”, despre ipocrizia divină: ,,Dumnezeu cere oamenilor să fie buni, dar el însuși seamănă frica.” și despre indiferența divină ,,tu, care te pretinzi atotputernic, cum poți rămâne nepăsător când lumea pe care ai creat-o este în flăcări?” 

Până la urmă astea sunt întrebări de bază pe care le lansează un copil în domeniul religiei, dar din cauza adulților care răspund vag și a celor care își ridică sprâncenele pentru îndrăzneala întrebării, ajungem să fim oameni mari care se simt ca și Cain. Care e pedepsit de Dumnezeu pentru că nu înțelege. 

Aș recomanda cartea asta oricui, religios sau nu,  autorul are o viziune asupra creștinismului asemănătoare cu viziunea creștinilor asupra mitologiei grecești, de exemplu. E o ramură foarte creativă, foarte persuasivă, și foarte complexă a literaturii, niște povești cu care ne putem juca, până vine Domnul și la noi.

Titlu: Cain 

Autor: Jose Saramago 

Editura: Polirom

An apariție: 2014

Traducător: Simina Popa