Damian Sara

Chiar dacă sunt boboc, nu pot spune că am intrat într-un loc pe care să nu îl ştiu. Mi-am petrecut 9 ani la Liviu, deci sunt familiarizată cu tot ce cuprinde această şcoală. Dar trebuie să fiu sinceră şi să spun că începutul de liceu a fost diferit.

   Cred că majoritatea persoanelor care intră într-un nou mediu îşi pun măcar o dată întrebarea: ,,O să reuşesc să mă integrez?” sau ,,O să vorbească cineva cu mine în prima zi?”. E perfect normal să existe întrebările acestea, mai ales după ce petreci o mare parte din timpul tău într-un anumit mediu cu aceleaşi persoane. În noua clasă am 5 colegi cu care am fost şi în gimnaziu, deci nu pot spune că mi-a fost teamă că nu o să am cu cine să vorbesc. Din punctul meu, de vedere e mult mai uşor să te adaptezi când eşti cu persoane pe care deja le ştii, te simţi mai în largul tău şi uneori ai mai multă încredere în tine. Nu a durat foarte mult până am început să vorbesc şi cu ceilalţi colegi, sunt o persoană prietenoasă şi chiar îmi doream să le arăt şi lor lucrul ăsta. Nu am de ce să mint, chiar îmi place noua clasă, am fost uniţi din primele zile de şcoală, ne-am apropiat super repede, mereu ne ajutăm între noi, mereu ne încurajăm şi nu există oră sau pauză în care să nu ne distrăm. Sunt foarte bucuroasă că fac parte dintr-o clasă de genul şi că am cunoscut atâtea persoane faine.

    În acelaşi timp, am reuşit să mă împrietenesc şi cu persoane din alte clase. Cu unii m-am cunoscut prin prieteni comuni, dar cu alţii m-am cunoscut după ce am luat parte la diverse activităţi organizate de şcoala noastră sau prin voluntariate. La început nu vorbeam foarte mult unii cu ceilalţi, cel mai probabil şi pentru faptul că nu prea ştiam ce opinii avem unii despre alții, dar cu cât petreceam mai mult timp împreună, începeam să vorbim despre orice lucruri ne treceau prin minte, fără să ne mai fie jenă. Chiar dacă nu ne ştim de foarte mult timp, îmi place faptul că ne înţelegem super bine şi că nu există gelozii sau alte lucruri care pot strica atmosfera.

   Pe lângă noii colegi și prieteni, nu puteam să îi uit pe cei cu care mi-am petrecut 9 ani. Majoritatea din vechea clasă suntem la Liviu, deci nu e zi în care să nu ne vedem pe holurile şcolii şi să povestim una alta. Am avut un grup de prieteni foarte strâns în gimnaziu şi am decis că trebuie să încercăm să păstrăm legăturile pe care le-am creat în aceşti ani, chiar dacă cel mai probabil va deveni tot mai greu. Eu cred că e foarte important să ne păstrăm măcar o parte din prieteniile vechi, deoarece persoanele respective au avut un impact important asupra multor aspecte legate de tine ca persoană.

   Cele mai simple moduri prin care eu am reuşit să menţin vechile prietenii sunt prin ieşiri în oraş o dată la ceva timp, mesaje zilnice şi cu cei care sunt tot în Liviu mă văd zilnic pe hol, deci cu ei îmi e mai uşor. Chiar dacă cu unii nu mă mai văd chiar aşa de des, de fiecare dată când vorbim nu simţim că s-a schimbat ceva între noi. Deci da, mesajele aproape zilnice şi ieşirile sunt o modalitate foarte bună de a păstra legăturile cu persoanele pe care nu le mai vezi zilnic, şi de ce nu, chiar să le întărească.

   Sinceră să fiu, la început mi-a fost puţin teamă că nu voi reuşi să păstrez o legătură foarte strânsă cu vechii colegi, şi da, cu unii am reuşit, cu unii nu chiar. Chiar îmi pare rău că nu mai ţin legătura cu o parte din ei, dar ştiu că nu pot schimba modul în care unele lucruri se desfăşoară şi că totul se întâmplă cu un scop. Însă când vine vorba de noua clasă, pot spune multe lucruri. Cu noii colegi, prieteniile au venit mult mai matur. Nu a trebuit să așteptăm să ne cunoaștem foarte bine, pentru că de la început am comunicat deschis între noi. Chiar dacă majoritatea aveam deja un anumit grup de prieteni, am reuşit să legăm super repede o clasă unită, în care ne putem baza unii pe alţii.

    Mi-am dat seama că totul vine natural, atât prieteniile, cât şi modul în care alegi să rămâi cu restul persoanelor. Acest început de liceu m-a învăţat că oricât de ,,horror” ar părea unele începuturi, cheia este să fii mereu deschis cu tine. Chiar dacă poate părea greu în primele zile sau poate chiar săptămâni, trebuie să ai răbdare, nimic nu vine instant, dar dacă eşti sincer cu tine, câteva lucruri vor veni de la sine.

    Sfatul meu pentru bobocii care nu au reuşit să se integreze foarte bine este, în primul rând, să fiţi voi înşivă. Nu încercaţi să fiţi ca cei din jurul vostru doar pentru a face parte dintr-un grup, cine vrea să fie prietenul tău te acceptă exact aşa cum eşti. Fii TU! Pentru că 100% o să fie mai multe persoane care o să îţi adore personalitatea, iar cei care nu o fac, e ok, nu trebuie să te placă toată lumea. În al doilea rând, participaţi la tot felul de proiecte sau voluntariate din cadrul şcolii pentru a putea cunoaşte şi mai multe persoane. Puteți lua parte la diverse cercuri pe care școala noastră le desfășoară după ore, iar acolo puteți cunoaște atât oameni noi, dar și pasiuni de care poate nu știați. Iar nu în ultimul rând, găsiţi-vă un grup de colegi de la care puteţi învăţa ceva, nu doar pe plan şcolar, ci şi pe plan personal, pentru că la școală pe lângă materii, înveți să te descoperi și pe tine.