Am participat recent la un dialog despre educația din România. Dialogul a fost organizat de ONG-ul Interact Bistrița—Nosa, iar eu am moderat discuția. Pentru eveniment am căutat câteva subiecte de discuție cum ar fi tehnologia în școli, uniformele în școli și educația sexuală în școli. Nu am fost surprinsă când discuția despre educația sexuală parcă nu se termina și am decis să scriu despre tema asta deja bine cunoscută de toată lumea.
Statisticile țării noastre
Sursa: https://moasele.ro/wp-content/uploads/2025/03/Prevenirea-recurentei-sarcinii-la-minore_Ghid.pdf
Datele legate de statisticile din 2024 nu sunt încă disponibile, acestea fiind informații din 2023, dar potrivit Institutului Naţional de Statistică în 2024 România a rămas pe primul loc ca număr de mame minore din Europa.
Dezbateri publice pe tema educației
Statisticile și discuțiile pe tema educației sexuale nu sunt și nu au fost ignorate, de aceea discuția a fost dusă destul de departe, ajungând să fie dezbătută și în Parlament.
În iunie 2022, deputații au adoptat legea privind introducerea ,,unui fel” de educație sexuală în școli, după multe dezbateri publice. Legea presupunea introducerea materiei ,,Educație Sanitară”, care să acopere și subiecte legate de contracepție, sarcini, consimțământ și boli cu transmitere sexuală. Materia putea fi predată claselor a opta doar cu acordul părinților.
Președintele de atunci, Klaus Iohannis, a contestat legea la Curtea Constituțională susținând că dacă elevii au nevoie de acordul părinților să participe la oră, le este încălcat dreptul la informare. Legea a fost trimisă la reexaminare în Parlament, dar nimic nu a fost schimbat.
Partidele PSD și AUR au fost cele două partide care au insistat că aceasta materie trebuie să se numească educație ,,sanitară” și nu ,,sexuală”, pentru că asta ,,ar duce la masturbarea copiilor.”
„Avem nevoie de libertate, nu de ideologie, avem nevoie de libertatea de a alege cum ne creștem copiii. Nu avem nevoie de masturbarea copiilor, de ideologie de gen, de avorturi la adolescenți, de sexualizarea lor, într-un cuvânt”, a spus deputatul AUR Ilie Coleșa.
,,Trebuie să vorbim mai mult despre educația sexuală, nu cea sanitară. Trebuie să vorbim despre sex într-o țară în care suntem numărul 1 la mame minore, da? […] Trebuie să vorbim despre consimțământ, pentru că elevii noștri nu cunosc ideea de consimțământ. Așadar, nu înțeleg de ce trebuie să vorbim despre educație sanitară într-o țară în care suntem în spatele Uniunii Europene din nou, pentru că nu suntem la curent cu ceea ce se întâmplă cu elevii noștri în școală. Elevii noștri care învață despre sex pe internet, la filmele porno, când noi ar trebui să avem oameni specializați în școli care să vorbească despre educație sexuală”- a spus Simina Tulbure, deputată USR.
Dar decizia de denumire Educație sanitară a rămas definitivă când mai mulți deputați AUR au continuat să susțină, mai mult emoțional decât rațional, că ,,Prin acest tip de educație tocmai asta se face, se ridică, se crește numărul de sarcini nedorite prin sexualizare, prin supersexualizare, prin hipersexualizare timpurie. Se toarnă gaz pe foc.”
Ca să vin cu un argument puternic împotriva celor menționate mai sus, am decis să iau o țară ,,mai civilizată” din Europa ca exemplu, și să încerc să ilustrez cum educația sexuală a fost de ajutor pentru aceasta.
În Olanda educația sexulă începe încă de la grădiniță, sub formă de discuții despre respect pentru propriul corp, consimțământ și emoții și relații sănătoase. În clasele mai mari se discută deschis și științific despre contracepție, infecții cu transmitere sexuală, orientare sexuală și presiune socială. Totul este predat într-un mod adaptat vârstei.
Olanda are una dintre cele mai mici rate de sarcini la minore din lume, peste 90% din adolescenți au cunoștințe ample despre contracepție, și un raport UNESCO din 2021 spune că: ,,Adolescenții olandezi încep viața sexuală mai târziu decât în alte țări europene, și o fac într-un mod mai sigur, pentru că sunt bine informați.”
Am ținut să menționez ultimul lucru pentru că deputații AUR și persoanele care sunt împotriva educației sexuale în școli susțin constant că o astfel de materie va încuraja copiii la a-și ,,pierde inocența” și la a-și începe viața sexuală mai repede.
Acest lucru este susținut până în ziua de azi de Biserica Ortodoxă Română, ai cărei reprezentanți spun că: ,,încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educaţie sexuală ar fi un atentat asupra inocenţei copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească şi marcându-i pentru întreaga viaţă.”
Alt lucru șocant care este o barieră imensă în implementarea acestui tip de educație în școli este faptul că Patriarhia susține că statisticile despre numărul ridicat de abuzuri și sarcini la minore sunt minciuni care încearcă să ne manipuleze: ,,minciuna ambalată «credibil», prin care se transmite obsesiv-compulsiv ideea că «avem cel mai mare număr de mame minore din Europa, cel mai mare număr de tineri infectaţi cu HIV din Europa, cea mai tânără bunică din lume» din cauza absenţei din programa şcolară a unei materii obligatorii numite «educaţie sexuală»” și o „asiduă încercare de manipulare”. În spatele acestor statistici triste se află, în opinia Patriarhiei, disoluţia familiei şi abandonul şcolar.
Mai multe noutăți despre subiect din trecutul apropiat sunt declarațiile ministrului educației, Daniel David, care a susținut recent că „ o educaţie sexuală necolorată ideologic ci foarte pragmatic, natural, trebuie să existe în curriculum, dar acele lucruri trebuie făcute ca unităţi de învăţare, fără ingerinţe ideologice prinse în discipline de biologie şi în discipline pe care aş vrea să le avem, care să poarte numele de educaţie pentru sănătate”.
Educația pentru sănătate – ce presupune
Am reușit să găsesc o opțiune de programă pentru această materie, chiar dacă nici măcar 9% dintre elevi nu o fac, alegând să facă pregătiri pentru Evaluarea Națională în loc de o oră de opțional.
Manualul are 242 de pagini și 12 capitole cu multe subcapitole, dintre care niciunul nu include ca titlu cuvânt ,,sex” sau orice derivare a acestuia. Totuși, acest manual pare a încerca să fie foarte ,,woke” și să ajungă la standardele ,,moderne” ale persoanelor care cer educație sexuală, pentru că printre capitole se găsesc o grămadă de termeni în engleză, cum ar fi ,,Management”, ,,Problem Tree”, ,,advocacy” sau ,,marketing”.
Da, acestea sunt câteva teme mari din materia de educație pentru sănătate: managementul de proiect, standarde internaționale în management, campanii de promovare a sănătății, advocacy și dezvoltare de parteneriate.
Am citit cam jumătate din acest ghid încercând să găsesc acea parte de educație sexuală pentru care a fost elaborat, dar singurele informații slightly related cu tema asta sunt niște exemple scurte și vagi, cum ar fi: În primul capitol, care vorbește despre siguranța mediului înconjurător, menționează la un moment dat că ,,Abuzul de alcool este un factor de risc […] prin efectele sale influențează negativ comportamentul sexual și poate crește riscul transmiterii infecției cu HIV (ca și alte boli cu transmitere sexuală și sarcina nedorită)”.
Apoi, într-un capitol despre analizarea problemelor și rezolvarea acestora într-o societate, m-am gândit că o să fie mai mult decât menționată problema numărului ridicat de sarcini la minore.
Totuși am găsit doar asta: ,,Alegerea unei anumite probleme dintr-o serie mai largã presupune un proces cu mai multe etape […] Termenul de problemă socială poate fi definit ca fiind o situație pe care mai multe persoane dintr-o comunitate o percep ca fiind greu de rezolvat, dificila, care creeaza disconfort și care cere o soluționare/ rezolvare imediat […] Diferite grupuri vor prefera diferite tipuri de ajutor. De exemplu, adolescentele însărcinate vor căuta mai întâi ajutor în rețeaua de suport informal (familie și prieteni).”
Și cam atât despre sarcini nedorite.
Citind mai departe manualul, nu am mai dat de exemple asemănătoare, dar am citit capitolele despre ,,Evaluarea nevoilor comunității” și ,,Stabilirea priorităților” (statului). Am râs în sinea mea când mi-am reamintit că deținem informațiile necesare pentru a aduce o schimbare și știm care e procedura, ba chiar o predăm la clasa a opta, dar mentalitățile închise se pun pe primul loc.
Ghidul Moașelor
Într-o notă mai pozitivă, am găsit un alt model de informare accesibilă care chiar își face treaba. E vorba de ghidul ,,Prevenirea (recurenței) sarcinii la minore” a cărui apariție a fost inițiată și susținută de mai multe asistente din România care au observat numărul incredibil de mare de minore pe care le ajută la naștere, și câte probleme de sănătate apar ori la ele, ori la făt.
La începutul cărții este menționat: ,,Acest ghid se dorește a fi o trecere în revistă a principalelor provocări, dar mai ales a principalelor măsuri concrete de colaborare intersectorială pentru ca răspunsul sistemului medical, dar și al oricărui specialist care intră în contact cu o adolescentă însărcinată, să fie unul mai rapid, mai empatic și adaptat nevoilor fiecărui caz.
Concret, ne propunem ca intervenția sistemului de sănătate să reducă numărul sarcinilor la minore și să se asigure că niciuna dintre fetele care nasc în prezent nu mai este nevoită să nască din nou, din obligație.”
Ghidul este ușor de citit și plin de informații detaliate. Poza cu statisticile atașată mai sus este luată din acest document. Se găsesc capitole care explică clar de ce e necesară informarea.
,,Cercetările indică faptul că elevii care beneficiază de educație sexuală cuprinzătoare sunt mai predispuși să amâne inițierea activității sexuale și să adopte practici sexuale mai sigure, comparativ cu colegii lor care nu primesc o astfel de educație (Mark NDE, Wu LL, 2022). De exemplu, o revizuire sistematică a evidențiat că adolescenții expuși la educație sexuală cuprinzătoare sunt mai predispuși să utilizeze contracepția în timpul primei lor experiențe sexuale, reducând astfel riscul de sarcini nedorite și infecții cu transmitere sexuală (Fernández et al., 2021)”
Printre informații bine documentate se găsesc și pagini cu declarații făcute de femei.
Mai multe citate din carte:
,,Conform Agenției pentru Drepturile Fundamentale (FRA), aproximativ 1 din 3 femei din Uniunea Europeană a experimentat violența fizică și/sau sexuală, iar 1 din 5 femei a trecut prin aceste experiențe cu un partener actual sau anterior. În România, conform aceluiași studiu, 1 din 4 femei a fost agresată fizic și sau sexual de către un partener sau fost partener. De asemenea, 1 din 10 femei a suferit violență sexuală de la vârsta de 15 ani, iar 12% dintre femei declară că au fost victime ale abuzului sexual înainte de a împlini 15 ani. În medie, 27% dintre femei au fost supuse violenței fizice de către un adult în copilărie”
Doar primele exemple, am vrut să arăt cu această poză că broșura oferă și soluții la problemele prezentate mai sus.
Link-ul către document: https://moasele.ro/wp-content/uploads/2025/03/Prevenirea-recurentei-sarcinii-la-minore_Ghid.pdf
Realități
Studii legate de acest subiect se pot găsi cu foarte mare ușurință, dar pentru cei cărora nu le vorbesc cifrele și procentele, și pentru că empatia e o valoare esențială, voi dedica următoarele paragrafe unor citate din experiențele personale ale unor mame tinere.
Sursele acestor declarații sunt Ghidul Moașelor de mai sus și un alt document de pe internet, ,,Studiu privind mamele minore și gravidele minore – Raport de cercetare”, un PDF compus de asociația ,,Salvații Copiii” în 2024. Link-ul documentului: https://www.salvaticopiii.ro/sites/ro/files/2024-04/studiu-privind-mamele-minore.pdf
,,Mama a fost foarte supărată pe mine când i-am spus că sunt gravidă. M-a și bătut rău. Dar până la urmă ce să facă? I-am zis că plec de acasă și gata. N-aveam cum să plec, dar cred că mama s-a speriat de mai rău. Până la urmă a venit și mi-a zis că o să ne descurcăm noi cumva, că un copil poate fi și o binecuvântare. Când mi-a zis asta am plâns mai tare decât atunci când m-a bătut. Ea a venit cu mine și la spital. Ea s-a certat și cu doctorii. Tata e la muncă în străinătate. Îmi trimite bani. Și tatăl copilului mi-a trimis 200 de euro de când s-a născut copilul (un an). Și o ojă…” (mamă 16 ani)
,,Eu n-aș mai fi mers la școală că mi-e rușine, acum că mi-a crescut burta și toți colegii mă cunosc. Unii mă și strigă în batjocură „mami-mami treci la tablă”. Dar nu-i bag în seamă. Doamna dirigintă mi-a zis că să nu mă intereseze de ei, doar de mine și de copilul meu și că e bine să termin școala, că mă ajută. Doamna dirigintă a vorbit și cu ceilalți profesori să nu mă lase corigentă, să termin liceul. Probabil nu o să iau bacalaureatul că nu prea am note bune, dar totuși poate fac după aia curs de coafeză sau manichiură și plec la oraș. Sau chiar în străinătate. Se câștigă foarte bine, mai ales din unghii false, iar eu am răbdare cu chestii din astea de migală. Știu să și croșetez. Și croitorie ar fi bine să învăț.” (gravidă 16 ani)
,,Ce să mâncăm? Parizer, salam, varză, cartofi, pâine, mămăligă. Când vin banii de ajutoare mergem și luăm tot ce putem. De toți banii. De obicei ne ajunge așa vreo zece zile, două săptămâni maxim. Nu mai mult. În primele zile mâncăm mai bine, mâncam și seara, iar după aia mai puțin.” (mamă 17 ani)
,,Nu știu ce vaccinuri trebuie să își facă o femeie însărcinată. Nu mi-a zis nimeni. Medicul de familie m-a întrebat de vaccinuri și i-am zis că le-am făcut, cum v-am zis și dvs., dar nu prea vreau să le fac. Că nu știu ce reacții adverse au. Copilul a făcut vaccinurile din spital. De unul am auzit că pot să refuz că o să fie copilul întârziat mintal dacă îl face, dar eu n-am refuzat niciunul. Când vine medicul de familie acasă să îi facă vaccin eu nu am refuzat. Până la un an vreau să îi fac toate vaccinurile pe care mediul de familie zice că trebuie să i le fac. Mai ales dacă medicul vine acasă. După aia mai vedem. Așa m-am gândit eu. Nu prea pot să vă spun de ce, că nu am motive din astea științifice și nici nu cred că un vaccin face doar bine nu și rău, dar așa am auzit în spital: că până la un an să faci toate vaccinurile copilului.” (mamă 16 ani)
,,M-a băgat direct în sala de operație. Când m-am trezit, mi-a dat o asistentă două palme să mă trezesc. Și mă durea. Mă durea un pic mai mult operația. […] Nu credeam că ea este fata mea. Pe parcurs a devenit frumoasă. Mi-e frică să o spăl. O spală soacră-mea. Plânge după ea. Plânge și după mine, dar mai mult după soacră-mea.”
Soluții
În link-urile atașate se pot găsi multe alte informații atât despre metode de prevenție, statistici și mărturii în legătură cu acest subiect, dar o să extrag eu niște concluzii.
Metodele care sunt cu adevărat utile pentru reducerea numărului de mame minore sunt educația și sprijinul. Așa cum am mai menționat, lipsa educației sexuale în școli se corelează cu o incidență mai mare a nașterilor minore, abuzurilor și pericolelor din această zonă. Dezinformarea e pericol.
Pentru a deveni materie obligatorie, este considerat că cea mai buna opțiune este presiunea politică prin intermediul societății civile. Asta presupune petiții adresate Ministerului Educației și Parlamentului pe platforme precum declic.ro și change.org. De asemenea, implicarea și susținerea ONG-urilor este esențială, acestea se ocupă cu campanii de conștientizare și presiune publică. Și în ultimul rând, încă o dovadă că e important cu ce votăm, susținerea politicienilor și partidelor care sprijină educația sexuală bazată pe știință.
Pentru persoanele din medii defavorizate există (prea puține) campanii care oferă ateliere ce promovează educația sexuală și organizații precum ,,Salvați Copiii” care derulează programe pentru a îmbunătății accesul la servicii medicare pentru persoane din toată țara.
O soluție pentru prevenirea sarcinilor nedorite și a problemelor pentru persoanele din mediile defavorizate sunt centrele comunitare de sănătate gratuite. Centrele acestea locale, în cartiere sau sate sărace, pot oferi consultație ginecologică gratuită, acces la metode contraceptive gratuite, consiliere psihologică și ateliere de informare.
Exemple concrete de inițiative care fac deja asta sunt SECS – derulează campanii cu distribuire de materiale contraceptive gratuite în zone vulnerabile, și în unele județe, cum ar fi Vaslui sau Botoșani, asistenți comunitari fac vizite la domiciliu și oferă consiliere mamelor minore.
Concluzie
acest articol acoperă foarte puțin din subiectul abordat. Pentru cei interesați, recomand link-urile ghidurilor cu și mai multe informații pe care le-am atașat, și cel mai important, recomand un research constant despre situația subiectului la noi în țară.
E un privilegiu că mă pot informa, că mă pot proteja, că pot transmite informația mai departe, și îmi doresc să inspir pe oricine care e în situația mea să nu stea pe margine și să privească, ci să se informeze.