AI – Remediul pentru singurătate în era digitală? -Antropomorfismul tehnologic-

Inteligența artificială pătrunde tot mai mult în viața noastră cotidiană. Răspunde la orice întrebare adresată din orice domeniu, rezolvă exerciții, formulează rezumate sau chiar eseuri – pe scurt, este unealta “perfectă” disponibilă în orice moment, la un simplu click distanță. Deși poate fi utilă, este ușor să cădem în plasa acestei tehnologii și să ne bazăm pe ea mai mult decât ar trebui – ignorând lucruri precum lipsa acurateții informațiilor și evitând să gândim pentru sine – dar ce se întâmplă atunci când nu mai percepem AI-ul ca pe un simplu instrument digital, ci ca pe o entitate izbitor de asemănătoare cu omul, ba chiar ca pe un “prieten”?

    Antropomorfismul este atribuirea de însușiri, emoții, calități și caracteristici umane unor ființe non-umane (animale, plante), obiecte, fenomene naturale sau chiar unor concepte abstracte/divinități. Este o tendință psihologică și culturală comună, întâlnită frecvent în artă, religie și chiar în viața de zi cu zi, facilitând legătura emoțională cu lumea înconjurătoare. În domeniul tehnologiei, antropomorfismul este folosit pentru a crea dispozitive mai accesibile. Studiile arată că tehnologiile antropomorfizate pot spori preferințele consumatorilor, pot face ca produsele să pară mai “vii” și le pot crește valoarea percepută.  De exemplu, asistenții virtuali sunt proiectați cu voci sau comportamente umane, ceea ce a dus la popularitatea acestor tehnologii.  

Însă cum influențează asta comportamentele și percepțiile umane, dar mai ales, sănătatea mentală?

The Uncanny Valley

   Conform profesorului de robotică Masahiro Mori, efectul „Uncanny Valley” este o relație psihologică și estetică ipotetică între gradul de asemănare al unui obiect cu o ființă umană și răspunsul emoțional la obiect. Ipoteza afirmă că, pe măsură ce aspectul unui robot devine mai uman, răspunsul emoțional al unor persoane devine din ce în ce mai pozitiv și empatic, până când acesta devine aproape uman, moment în care răspunsul se transformă rapid într-o repulsie puternică. Cu toate acestea, pe măsură ce aspectul robotului continuă să devină mai puțin distinct de cel al unei ființe umane, răspunsul emoțional devine din nou pozitiv și se apropie de nivelurile de empatie interumană. Efectul „Uncanny Valley” atrage o atenție semnificativă, în special în domeniul interacțiunii om-mașină, deoarece viziunea utilizatorilor asupra asistenților AI este importantă pentru îmbunătățirea experienței utilizatorului, în timp ce sentimentul de repulsie ar putea limita această interacțiune.

Efectul Tamagotchi

   Efectul Tamagotchi descrie tendința noastră de a forma atașamente emoționale față de mașini, roboți sau agenți software care afișează urme de comportament realist. Ceea ce a început cu animalele de companie digitale Tamagotchi în anii ’90, a evoluat în ceva mult mai sofisticat în era noastră a inteligenței artificiale conversaționale.

   Un studiu recent al MIT, a constatat că persoanele cu tendințe mai puternice de atașament emoțional au experimentat o singurătate și o dependență emoțională mai mare atunci când interacționează cu chatboți inteligenți. Acest studiu susține că proiectăm empatie asupra algoritmilor și ne simțim cu adevărat văzuți de sistemele concepute pentru a simula înțelegerea.

“Inteligența artificială conversațională avansată, precum ChatGPT sau Claude, permite utilizatorilor să formeze diverse tipuri de relații intime, de la prietenie la parteneriate romantice și chiar psihoterapie, navigând pe subiecte care reflectă procesele interpersonale de zi cu zi. Utilizatorii apelează la chatboți pentru sprijin emoțional și așteaptă răspunsuri empatice, căutând ajutor pentru stările depresive și împărtășind mesaje emoționale. De asemenea, când interacționăm prin text, putem proiecta orice voce sau personalitate ne este cea mai confortabilă, inspirându-ne din propriile noastre modele mentale de interacțiune cu inteligența artificială. Această flexibilitate cognitivă face ca acea conexiune să pară autentică, chiar personală.”

   Astfel, companiile asigură loialitatea clienților prin întărirea legăturilor emoționale dintre oameni și inteligență artificială, lucru obținut prin antropomorfizarea asistenților AI, ceea ce crește satisfacția clienților atunci când le sunt oferite servicii la nivel uman.

„The loneliness epidemic”

   Comisia pentru Conexiuni Sociale a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a publicat raportul său global, care dezvăluie că 1 din 6 persoane la nivel mondial este afectată de singurătate, cu impact semnificativ asupra sănătății și bunăstării.

    Singurătatea nu se referă neapărat a fi singur. Este un sentiment care poate apărea indiferent de câte persoane ai în jur. Deși unor persoane le este mai greu să se deschidă în fața altora și să creeze conexiuni emoționale puternice și de durată, cu toții cunoaștem senzația că oricât am încerca, și indiferent a cui e vina, nu suntem înțeleși. Relațiile interumane sunt complicate și necesită multă muncă, iar în perioada adolescenței, când ne este mult prea greu să ne înțelegem chiar și pe noi înșine, acestea pot părea aproape imposibile.

    Dar cum afectează singurătatea interacțiunile cu inteligența artificială?

   Un studiu publicat de Asociația pentru Lingvistică Computațională în anul 2025 realizat pe peste 1.100 de utilizatori de inteligență artificială a constatat că persoanele cu mai puține relații umane erau mai predispuse să caute chatbot-uri și că o deschidere emoțională profundă față de AI era în mod constant asociată cu o stare de bine mai scăzută.

    Pentru unele persoane, conversarea cu o tehnologie programată să-ți stea mereu la dispoziție și să-ți ofere înțelegere pare cea mai bună variantă. Dar cât de benefică este de fapt această soluționare, și care sunt efectele acesteia pe termen lung?

„De ce să dau bani pe terapie când Chatgpt e gratis?”

   Tot mai mulți oameni spun că AI-ul a devenit cea mai accesibilă formă de sprijin, mai ales atunci când ajutorul uman nu este disponibil sau accesibil. Într-adevăr, terapia poate fi costisitoare, poate chiar inconfortabilă, dar poate AI-ul fi folosit vreodată pe post de suport emoțional, sau chiar „terapeut”?

   Dr. Jodi Halpern, psihiatru și specialist în bioetică la UC Berkeley, atrage atenția asupra riscurilor acestor interacțiuni. Ea trasează o linie fermă atunci când chatboții încearcă să se comporte ca niște confidenți emoționali sau să simuleze relații terapeutice profunde, avertizând că lucrurile pot scăpa de sub control: „Acești roboți pot imita empatia, pot spune „Îmi pasă de tine”, chiar „Te iubesc”. Acest lucru creează un fals sentiment de intimitate. Oamenii pot dezvolta atașamente puternice – iar roboții nu au pregătirea etică sau supravegherea necesară pentru a gestiona acest lucru. Sunt produse, nu profesioniști.”

    Halpern adaugă că firmele proiectează adesea acești roboți pentru a maximiza implicarea, nu sănătatea mintală. Asta înseamnă mai multă reasigurare, mai multă validare, iar fără reglementare, nu există consecințe atunci când lucrurile merg prost.

   „Am văzut deja rezultate tragice, inclusiv persoane care și-au exprimat intențiile suicidare față de boți care nu le-au semnalat. Aceste companii nu sunt obligate să respecte HIPAA (legea concepută pentru a proteja confidențialitatea și securitatea informațiilor medicale sensibile ale pacienților). Nu există niciun terapeut la celălalt capăt al firului.”

   Un alt risc identificat de specialiști este stigmatizarea unor afecțiuni precum dependența de alcool și schizofrenia, în comparație cu afecțiuni precum depresia. Jared Moore, doctor în informatică la Universitatea Stanford, declară că această stigmatizare era consistentă în diferite modele de inteligență artificială, lucru ce poate fi dăunător pacienților și îi poate determina să întrerupă îngrijirea importantă a sănătății mintale.

   Terapia, pe lângă ajutorul oferit în cazul afecțiunilor mentale, reprezintă un pas important în înțelegerea conexiunilor emoționale și relaționarea cu alte persoane. Astfel, AI-ului nu ar trebui să îi fie atribuit rolul de suport emoțional, nefiind un înlocuitor potrivit al interacțiunii umane. Instrumentele digitale nu pot înlocui ceea ce pot oferi doar prezența umană reală, empatia și vulnerabilitatea, de aceea este important să abordăm conexiunea digitală cu grijă și intenție.